Nadina

Nadina

Tuesday, 3 February 2015

Urmele pașilor tăi...

De Crăciun, vino acasă! Vino-mi în suflet, după o perioadă de timp îndelungată. Surprinde-mă, dincolo de acest gând care în speranță se închină. Doar  tu poți să mi-aduci povești, turtă dulce și-n prag pe Moș Crăciun. Cred în Moș Crăciun, așa cum cred în miracole. Așa cum cred că vei veni și n-ai să mai pleci niciodată. Din prag te vor îmbia mirosul de scorțișoară, cetina de brad, surâsul, plânsul, îmbrățișarea. Ești atât de dorit...vino și ia-mi, în trecea-ți, flori de gheață de la ferestre. Îmbrățișează-mă în nopți friguroase cu ger, învață-mă, după atâta timp să mă obișnuiesc cu alintul...
Iar în noaptea magică, când vom privi, îmbrățișați, căzând din cer ninsoare, să zăresc dinaintea casei și urmele pașilor tăi și să nu mă mai desprind din strânsoare...

No comments:

Post a Comment