Întâlnirile...

Întâlnirile
se petrec întotdeauna
la capăt de linie,
acolo unde se-ngustează şinele,
la poalele muntelui
unde se-aud mai profund
şoaptele vântului
ce-ar fi dorit să-l ascult
poate mai mult...


Întâlnirile
se petrec întotdeauna
între instanţe care,
s-au săturat de-nfrigurare
şi apoi,
pornit-au călătoare
pe drumuri care se deschideau
şi o speranţă, o fărâmă de speranţă,
anume - vădeau...


Întâlnirile
se petrec întotdeauna
pentru ca eu şi cu tine
să nu uităm că inima
e doar una,
că nu se-ntinde,
nu e elastică,
nu atinge luna...


Întâlnirile
se petrec aici,
departe,
fiecare itinerariu cu un scop e făcut,
să ne-aducă aproape,
fizic sau spiritual,
în lumea aceasta
ce în entităţi ne împarte
şi-n care uneori, năpasta,
din nefericire - desparte...


Întâlnirile
se petrec la hotar de veac,
la hotar de inimă
şi nu-i nimeni să-mi spună
cine-i de vină:
de-o cale-i umbrită,
de-o cale-i lumină...