E iarnă...

E iarnă.
În jur totul
a încremenit,
a îngheţat...
Numai câteva trăsuri
îşi mai poartă povara
prin sat...


E iarnă.
E alb
şi de toate îmi trece,
anotimpul acesta mă purifică
până peste poate,
când ies şi mă joc în zăpadă,
adulmec a mea libertate.

E iarnă.
Haideţi afară:
şi tu,
şi el,
şi ea,
şi voi...
clădiţi un om,
azi, de zăpadă,
căci zilnic pe-ale băncii şcoli
se clădesc şuvoi...


E iarnă:
în mine,
în tine,
în voi...
Te uită cum ninge,
acasă, la noi!