Nadina

Nadina

Monday, 2 February 2015

Un drum...


















Un drum anevoios
e viața,
o stâncă colțuroasă
de care mă lovesc
fără-ncetare,
iar rănile mă dor
chiar dacă sunt superficiale,
mă dor rănile sufletului,
mă dor cămările
umplute cândva cu frumos,
mă doare ce azi nu mai e,
cumplit mă doare ce a fost!

Un drum încărcat
îmi e destinul,
mi-e o povară ranița
ce-o port în spate
și grele sunt cuvintele toate:
și cele mieroase,
dar mai ales cele cu țepii
ca de rugi,
azi toate acestea apasă
și nu-i cale pe care să fugi...


Un drum
pe care am pornit
încrezătoare,
nu am crezut
cândva,
c-aceste căi inaccesibile
vor deveni,
nu am știut
că-n lacrimi,
adesea mă
voi poticni.


Un drum
mai blând
întotdeauna
mi-am dorit,
o soartă-n lume
care,
să nu m-arunce
în a ei vâltoare...

No comments:

Post a Comment