Nadina

Nadina

Sunday 27 December 2009

Viaţa în complexitatea ei...


Nu întotdeauna reuşim să atingem ţelul pe care ni l-am propus. Asta fiindcă ideile se pot pierde pe drum, fiindcă din laşitate putem renunţa, fiindcă n-avem destulă voinţă, fiindcă pe parcursul existenţei intervine schimbarea, fiindcă acel ţel e înlocuit cu un altul, fiindcă pot interveni fatalul sau accidentalul, fiindcă...

Printre atâţia fiindcă, ce denotă cauzalitate, să nu ne lăsăm însă visele să se năruie, să luptăm până la ultima suflare, chiar dacă de cele mai multe ori, aşteptându-ne să ieşim învingători - sfârşim prin a ne declara învinşi.

Nimic nu ne ţine mai tari, decât existenţa noastră neînfrântă încă...Să nu ne lăsăm niciodată visele să îsi ia zborul, fără de ele suntem nimic...nimicuri...Să ne păstrăm mereu speranţa: în momentul de faţă, în clipa următoare, peste o săptămână, o lună, un an!!

Să credem că într-o zi vom răzbi, prin propriile forţe, şi că schimbarea aceasta nu se va vedea doar la noi...ci şi prin ceilalţi. Atâta timp cât vei visa, vei fi un om bun şi fericit. Dă frâu liber imaginaţiei. Nu te cenzura. Nu înceta să înveţi nici o clipă, cât poţi de la toate: flori, necuvântătoare, oameni, copii, cărţi, experienţe, Dumnezeu...

Bucură-te de fiecare lucru mărunt ce se regăseşte în vecinătatea ta...râzi ori de câte ori te simţi bine, plângi de fiecare dată când simţi nevoia şi crezi că făcând asta e bine...învaţă să fi fericit, să spui mereu lucrurilor pe nume...deschide-te către cei din jur...destinde sufletul cuiva, redă-i zâmbetulp e chip...fi alături când e necesar...fi văzut şi nevăzut în toate...viaţa-i mereu o clipă - şi eşti norocos când o primeşti, dator să stărui în ea...fericit când, ai posibilitatea, viaţă să dai...

No comments:

Post a Comment