în mijlocul evenimentelor banale ale vieţii găsesc mereu curajul de a inova capitolele vieţii mele....reuşesc să readuc zâmbetul pe al meu chip deseori nemulţumit.....şi nu fug de singurătate..ci pur si simplu ea fuge de mine..îi este teamă să întâlnească fiinţa mea dornică de companie,dornică de a privi în ochii oamenilor....
singurătatea ar ieşi învinsă dacă m-ar cunoaşte pe mine...ne-am lua la trântă şi ar recunoaşte cu capul plecat că oameni ca mine vor avea întotdeauna pe cineva în preajma lor...cineva care să îi încurajeze,să îi susţină....cineva care să le dea aripi spre ţinta lor..nu să le reteze până la sânge....
sunt doar un pas în sufletul celorlalţi..poposesc...dăruiesc zâmbete...şi dacă găsesc companie plăcută poate şi sălăşluiesc;)
uneori,chiar dacă nu ştiu spre ce mă îndrept...nimeresc drumul..cineva,acolo sus,are grijă de mine.....:)
pot să-ţi şoptesc un secret..????....a existat odată cineva care mi-a luat palmele în palmele sale,care mi-a sărutat creştetul cu dorinţă şi sinceră iubire...cineva care s-a dăruit pur si simplu.....:)
acel cineva.....m-a iubit....l-am iubit.....trăieşte încă în mine....ca un prieten drag..uneori rătăceşte prin gândurile mele...un ecou din numele său se mai aude încă în vocea mea....am întâlnit cândva un suflet de aur....un suflet pe care rar ne e dat a-l întâlni...azi am rămas cu o simplă prietenie care nu cere nimic...care nu caută să se vadă..pur şi simplu distanţa nu deranjează....
iar când o voce mă cheamă din când în când...îl zăresc....e el...mă strigă pe nume....schimbăm câteva cuvinte.....zâmbim în noi......ştim că de când ne-am cunoscut a apărut în noi strălucire.....poate că s-a pierdut într-un anume sens....dar tocmai strălucirea intensă din trecut îmi dă forţa de a trece peste gândurile nopţii reci,şi ostile câteodată…
No comments:
Post a Comment