Ard felinare,...par uneori să-mi reflecte gândurile...dar nu, nu-i atât de uşor...sunt prea subtile, nu se lasă dezvăluite...doar fulgii de nea ce cad alene, se lasă uşor dezvăluiţi de taine...însăşi căderea lor e o poveste de la care putem începe...mătasea fulgilor îmi inspiră fragilitate, gingăşie...
Aerul e mut, tăcerea camerei mele surdă...vidul spune, cred, totul...neliniştea mi se citeşte-n priviri...chemarea ta stăruie...îţi aud vocea caldă...vreau să-mi şopteşti întotdeauna că ai fost, eşti şi vei fi mereu pentru mine...alinarea, bucuria, tăcerea şi mângâierea, dorul, iubirea, speranţa, credinţa, toate acestea să fii....să nu mă mai imint că niciuna din ele azi nu există...să cred în tine, să am siguranţa că vei fi acolo...când te caut, când am nevoie să fii!!
Mi-aş dori să te am aproape...ce gând, ce năzuinţă...mă amăgesc, când azi te ştiu departe de toate acestea...când ştiu că niciodată pentru mine, ci pentru alta tu vei fi :(
Aş fi fericită să îţi simt prezenţa, să mă cauţi cu privirea...dar cea mai fericită aş fi de te-aş găsi în vecinătatea-mi şi aş putea să îţi cuprind obrajii în ambele-mi palme...mi-aş dori enorm să îmbrăţişez fiinţa de a cărei prezenţă sunt pe veci privată...să te îmbrăţişez, al meu să te simt...
Ferestrele sunt îngheţate, florile de gheaţă îmi zâmbesc înfrigurate şi rătăcite în diverse forme...răsfirate, venite de undeva, de pe tărâmul gheţurilor...tărâmul zăpezilor aducătoare de feerie şi bucurie în jur.
Încercând să citesc o carte...nu reuşesc să mă desprind de tine...pierd şirul rândurilor...paginile se desprind una de cealaltă...ochii minţii mi se înceţoşează...nu reuşesc să reţin nici o idee...totul mi-e vag, doar tu eşti azi cel care-mi captează atenţia...
Recitesc toate mesajele trimise de tine cândva, caut subînţelesuri...încă mai sper...retrăiesc nostalgia puterii cuvintelor spuse odată...şi dacă aş şti că şi tu te regăseşti, acum, la fel de singur...cum singură mă regăsesc...te-aş căuta...te-aş implora să mă primeşti...orice ţi-aş da, numai să ştiu că mă iubeşti.
Toate focurile ce ard, mă definesc...mocnesc şi eu, în mine....ard de nerăbdare, izbucnesc în scântei de dor...se sting felinarele rând pe rând...mai pâlpâie, ici-colo o luminiţă...se face frig, tot mai frig...mi-e foarte frig în suflet...aştept să reaprinzi în mine lumina, să mă-ncălzesc de la lumina ta...aş vrea să stau cu tine-ntreaga noapte, îmbrăţişaţi, furaţi de clipe ce se pierd uşor...iar dimineaţa-n zori, să nu constat că pleci...ci să-mi rămâi, şi trup şi suflet, strâns în braţe...s-avem şi liberatate, şi iubire....dar cel mai mult din câte am putea avea, eu mi-aş dori s-avem puterea alături de a rămânea :)
No comments:
Post a Comment