ucideţi pasiunea...

...ce încă stăruia....atât de repede îşi ia avânt....şi pleacă fără a privi în urmă....nepăsătoare, pasiunea ia alt chip...indiferenţă,nepăsare.....şi văd, acolo-n depărtare..un suflet ce se mistuie de dor.....din lipsă de voinţă.....din lipsă de afecţiune....un suflet care nici pe nume nu-şi mai spune!!!!!şi de atâtea ori îl găsesc afundat în rugăciune....şi-n glas îi simt o lacrimă sărată....unde e sufletul ce fericit era odată???unde e inima ce în bucurii părea că exaltă????şi toate sunt trecut,toate s-au stins pe cer....nu luminează azi decât tăcere.....şi-oriunde întorc capul,văd....suflete ce ard de dorinţă....ce vor o simplă mângâiere......sau e prea mult când un suflet atât cere????gonind pe străzi lăturalnice,de viaţă....am întâlnit un suflet trăind fără speranţă....era bătut de soartă....cu lacrimi pe obraz zvântate....râdea,plângea....soarta amară îi era....m-a pufnit plânsul la vederea sa...ce trist şi singur..sufletul era!!!!mi-a povestit tot ce-a pătimit..cum în faţa iubirii şi-a încercărilor vieţii mereu a-ngenunchiat....că egoismul,laşitatea a avut de îndurat...şi s-a luptat şi cu minciuna,indiferenţa..şi-n dureri....i s-a petrecut parte din viaţă....fără să ştie a pierdut la infinit....şanse,iar şanse...fără număr,căci cont nu a ţinut!!!!!când s-a trezit din oarbele credinţe....a-ngenunchiat...la cer cu lacrimi mari el s-a rugat....să se ridice....să nu mai coboare..tristeţea cu totul să nu-l doboare....!!!şi cerul a plouat cald peste lume...probabil vrând să spele de păcate....dar a-ncetat....văzând că-n lume e prea mult păcat!!!şi astfel sufletul cere din nou lumină-n viaşa sa...măcar o părticică din ce îi lipsea....de va primi măcar o rază....nu ştiu nici eu...nu sunt profet să spun ce urmează!!!dar ştiu că oamenii ucid în noi, cele mai frumoase sentimente ce nutrim....şi fac aceasta chiar şi când iubim....ne dau speranţe false şi deşarte....iar noi ne pierdem în tăcuta noapte....ucide pasiunea,raţiunea....ucide tot ce am clădit cu drag...ucide tot ce-am vrut să fim cândva..ucide şi să nu mai rămână nimic....să ne sfârşim...şi eu şi tu.....şi să privim din departare: o lume ce a fost şi a trecut....ecoul a doi îndrăgostiţi....dacă ucizi....totuşi de ce nu mă eviţi???mă cauţi încă..stărui să mă ai....oricum ai ucis dragostea în mine...şi sufletul mi l-ai făcut fărâme..ţi-l dau aşa cum e....să îl păstrezi - ruine.să te mândreşti cu fapta-ţi odioasă...să porti laurii crimei săvârşite...şi să uiţi de tot ce-a fost în urmă cu putin timp...când gând în gând..mână în mână...ne plimbam sub clar de lună....astăzi ştiu: era minciună!!!!:(