Nadina

Nadina

Tuesday 22 December 2009

Lacrimi de neputinţă...


Cât de greu sau cât de uşor ne poate fi nouă sufletelor purtate de vânt, risipite de prima zăpadă prin cine ştie ce tărâm neştiut....?

Ne pitim la margine de cer, cu ultima speranţă rămasă...cu ultimul plâns drept dovadă în colţul genelor...câte lacrimi se vor mai risipi, până se vor deschide cerurile? Câte nopţi vor curge, până se va însenina?

Aş vrea să ard tot ce am scris odată, înfăţişând dragostea, dorul, speranţa...cărora în timp le-a luat loc uitarea, indiferenţa, pietrificarea sufletească pe care nu am cum să o evit...

Îmi promit mereu, dar mereu mă mint, că n-am să mai cred într-o altă iubire...însă mereu îmi pun toate speranţele, mi le risipesc, mă răvăşesc toată...şi pentru ce toate astea? Pentru a-mi dovedi că există într-adevăr iubire?

Atât de singură, atât de nemaiîntâlnită...azi singurătatea mă ţine departe de social, de lume, de căldură, de spaţiu, de timp...mă regăsesc în ireal...sunt aici: văzută şi nevăzută, învingătoare sau înfrântă...

Nu pot să mă detaşez de multe, încerc...dar eşuez lamentabil...nu mă iert pentru cât am sperat...azi nu mă mai iert...îmi port toată vina...nu mă iert pentru cât am iubit şi nici pentru cât sunt capabilă să mai dau...cum să ştie alţii de mine, când eu, eu astăzi, nu mă mai ştiu?

Să renasc, cam asta mi-ar fi dorinţa...dar buzele fierbinţi îmi sunt arse de lacrimi ce curg neîncetat...ochii mă dor din cauza picăturilor celeste...am uitat că mai sunt fiinţă...mereu fugară, mereu solitară...capabilă să tot dau, dar incapabilă să mai refuz...

Cine sunteţi voi de priviţi toate acestea? Nu mai fiţi spectatori...nu mai fiţi critici...nu vă mai puneţi în posturi care vă avantajează cel mai bine...sunteţi la rândul vostru jucători...ce joacă, riscă tot...câştigă, dar şi pierd...nu fiţi imuni la ce vedeţi...nu mimaţi nepăsare...tot ce vedeţi nu-i doar un rol...sunt lacrimi...lacrimi care dor când sunt atinse cu indiferenţă...sunt lacrimi care stăruiesc, în piatră sufletu-l prefac...lacrimi de neputinţă, asta îmi poartă trupul...astea îmi sunt veşmintele ce le îmbrac.

No comments:

Post a Comment