..când doar un cerşetor vei fii...şi vei cersi cu lacrimi amare iubirea mea ce cred că încetul cu încetul moare...când vei fi părăsit de toţi ştiu sigur,mă vei căuta,.....însă,zadarnic..căci nu mă vei afla...
nu sunt dispusă să înclin nici o secundă capul ce stă drept în faţa ta...îmi simt uşoară inima ..zâmbesc...respir şi simt cum e firesc...te las să te scufunzi în întunericul fiinţei tale...un abis de care niciodată nu vei avea scăpare...nu te pot aştepta...în acelaşi abis m-aş scufunda...deja îţi sunt mădularele bolnave...şi-ţi simt buzele fiind cumva concave…demult te-a prins un dor de neştiinţă...şi din fiinţă ai ajuns nefiinţă...nu te mai rogi deloc cu aceeaşi credinţă..
e trist să văd crunta-ţi cădere..e trist să te văd...când ştiu că altădată îmi aduceai mângâiere...e trist să privesc în ochii tăi..să văd adâncul trist în ei...e trist să te mai strig pe nume...când nu răspunde nimenea....trist ar fi să mai alerg,încă, în urma ta...ca şi cum ar mai conta,ca şi cum aş aştepta ceva...dar nu aştept nimic acum...m-am orientat pe un alt drum...e trist să te văd în direcţia opusă...şi uneori cu inima minţii dusă...aproape eşti ..dar numai fizic...căci gândul tău în depărtări străbate...tu nu ai zi..nu ai nici noapte...şi toate deopotrivă-ţi par...a fi aceleaşi veşnici lucruri..pe care le asemeni dar...te amăgeşti şi urli iar...nici două fiinţe nu-s asemănătoare...şi gândul ăsta..ştiu,te doare!
te-ai rătăcit în tine...m-ai dat la o parte...nu ne mai regăsim...avem existenţe separate...ne separă lumina din jur,întunericul din tine...poate şi lumea ce nu înţelege ce-a fost cu mine..când eram aproape de tine!!!!...uneori pari lucid...dar acest efect trece rapid...şi iar redevii cel ce se-ascunde în sine de lume..şi nu doar de lume..ci şi de mine!!! ..e crud să te închizi în tine..şi să consideri c-ai murit...tu care-ai fost tot ce-am iubit...astăzi parte cu parte mori şi-n mine...nimic între noi doi nu mai este de bine...te-am rătăcit,tu,stea întunecoasă,care cândva în viaţa-mi ai fost luminoasă...nu pot şi nu mai vreau să înţeleg..ce fapte şi minuni în fiinţa-ţi se petrec...plec cu fiecare secundă din tine...sperând că aşa îmi va fi mai bine...şi Doamne ce tristă voi fi..când singur te voi zări...nu voi putea să nu mă gândesc...că ai nevoie şi tu de iubire...dar toţi au plecat..te-au lăsat în a ta crudă gândire...!!!
îmi va păsa de soarta ta..dar crede-mă...vreau să mă ocup şi de-a mea...am multe ţeluri de atins...nu vreau s-ajung asemeni ţie,suflet învins..ci vreau să îndrăznesc,să fac lucruri cu care să mă mândresc,în viaţă să izbândesc...să râd,să iubesc, să cânt...în tristeţe să nu mă mai cufund....să simt că trăiesc cu un scop anume...bunătatea să-mi fie virtute aleasă...cugetul curat mire..cum ţi-e ţie singurătatea mireasă!!
ADIO...un cuvânt ce ni se potriveşte la final..atât mai pot să-ţi las în dar..şi amintirile care vor dăinui..din a căror cauză nu vei dormi..şi ştiu vei regreta, cândva...pierderea mea...nu doar a mea..ci a întregii tale vieţi..de care acum doar te agheţi...nu-mi rosti numele în rugăciuni păgâne..şi nici nu mai nutri nici un sentiment ascuns pentru mine...eu am plecat..eu am uitat..toate le-am iertat...dar nu mai vreau sa retrăiesc...ci vreau ca să ranasc din nou...de astă dată..fără chipul tău...chip care nu îl voi uita...dar nici nu-l voi mai adora...ADIO...te-am iubit cândva..acum simt..liberă e calea mea!!
No comments:
Post a Comment