Iubirea...

E acel val care are puterea de a te purta prin lume. Este un val măreţ, puternic, de neclintit. Îţi îndrumă paşii în cele mai nebănuite locuri şi timpuri...te face să visezi chiar la lucruri uneori imposibil de atins.Îţi dezvăluie sufletul, umple golul imens ce-a existat cândva în viaţa ta, înlocuindu-l cu căldură, prietenie, generozitate. Este cel mai expresiv sentiment, regăsit în mai toate artele: muzică, pictură, poezie, proză, teatru, film etc.Iubirea e acel vis nebun din care nu mai vrei să te trezeşti... Voi iubi veşnic...aceasta mi-e credinţa de căpătâi. Voi iubi totul, omenesc şi neomenesc deopotrivă: părinţi, bunici, fraţi, surori, prieteni, colegi, profesori, copii, animale, raze de soare, chiar şi stele scântâietoare, frumoasele flori.Toate acestea le voi regăsi într-o nouă iubire. Iubesc deoarece existenţa mea este condiţionată de acest frumos sentiment de care mă simt înconjurată şi pe care la rândul meu îl dăruiesc continuu; până la ultima fărâmă de viaţă, până la ultima rază de soare şi chiar până la ultimul gong ce strigă cu disperare: iubesc, iubesc, iubesc. (22 ianuarie 2007)