ASTĂZI...

...am găsit forţa de a sări peste toate lacrimile ce m-au inundat!!!am zâmbit soarelui, acesta la rândul său şi-a întins razele spre tărâmul nostru în semn de recunoştinţă şi iubire:)

azi m-am simţit mai frumoasă...e pentru prima oară în ultimele săptămâni când sunt atât de conştientă de frumuseţea mea...interioară!azi m-am rugat pentru prima oară în ultimele luni...pentru mine....să îmi găsesc drumul în viaţă....să nu mai bat la uşi închise...să nu mai stărui la porţi zăvorâte de timp şi de indiferenţă...am conştientizat că trebuie să imi urmez drumul mai departe....fără tine....să nu las visele mele să piară....să nu îmi abandonez idealurile....să continui în ciuda suferinţelor ce m-au măcinat profund:(

m-am poticnit pe drumul înspre tine...unele sensuri de care eram conştientă le-am pierdut...dar azi mi-a revenit conştiinţa....nu mai zac într-o amorţeală cuumplită....azi am renăscut....şi vreau să-mi continui drumul!!azi m-am rugat pentru prima oară, de mult timp....pentru tine!!în speranţa că vei avea parte de ocrotire divină,în speranţa că timpul nu ne va înstrăina atât de mult..deşi se instalează răceala între noi cu fiecare clipă ce trece....şi constat cu tristeţe...că nu mai eşti cum te-am cunoscut...că nu mai cred în tine aşa cum credeam...ceva s-a pierdut....nu ştiu în ce mod..nu ştiu când...nu ştiu unde....iar acel ceva,mi-e greu să cred că-l vom mai regăsi!!

azi m-am rugat pentru prima oară în ultimele luni pentru toţi cei cunoscuţi şi necunoscuţi....azi am lăcrimat de fericire.....azi am hotărât să dau un nou colorit vieţii mele....şi tot azi am conştientizat că pot continua şi fără tine...că nu se sfârşeşte totul la o persoană....

azi m-a durut cel mai intens faptul că îmi pari acum un străin....oare te-am cunoscut cu adevărat vreodată??sau minciuni au fost toate câte mi-ai spus?sărutările tale au fost doar nişte iluzii deşarte??iar îmbrăţişările au fost ghimpele ce m-a durut...când s-a sfârşit??crud să cred toate astea....nu am nici o explicaţie la tot ce a fost...preferi să îmi laşi această impresie....că ceea ce a fost de fapt n-a fost!!te-ntreb??să alergăm de mână,avea rost???cred că sufletul meu a simţit prost...sau poate a fost înşelat....

trecând prin iubire...ahhhh...mult m-am schimbat!!!!astăzi întrebările nu îşi au rost,răspunsurile de asemenea....nici măcar lămuririle nu au sens....în această lume în care comunicarea a paralizat complet...în această lume în care oamenii greşesc afişând atitudini ce nu li se potrivesc!!!la omul ce-am iubit nu ştiu cum să privesc....nu vreau să judec după fapte...nici după vorbe sau impresii ce îmi dai.....nici glas să strig nu am: mai stai,măcar o clipă să mai stai....iluzia vieţii fericite să mi-o dai!!!astăzi m-am împlinit sufleteşte.....de astăzi am simţit cum bucuria în procente creşte.....şi după un an şi jumătate...mi se părea fireşte..!!