Înţelepciune...

"Viaţa nu se împlineşte prin uitarea suferinţei,ci prin transformarea mâhnirii în înţelegere,a cruzimii în tandreţe şi a amărăciunii în dulceaţă.Nu cred că nu ai această putere pentru că tu eşti plină de imaginaţie,care e totuna cu forţa de a crea.Nu te vei lăsa la cheremul împrejurărilor.Îţi vei crea propriul destin.Îţi cer să duci lupta cu tine însăţi.Fie ca gloria ta să fie superioară destinului tău.Dacă mârşăvia altora te va asupri,te rog să nu te pleci în faţa ei. August,1931...Poetul către Amrita."

"Nu trebuie să fii dură cu tine însăţi,numai pentru că alţii au fost duri cu tine.Poţi să nu ai nici o putere asupra altora,dar poţi fi stăpână pe tine.Sper ca,oricum va fi destinul tău,tu să-l poţi depăşi.Ştiu că tu ai puterea de a-i face pe alţii fericiţi,dar ceea ce îţi cer este să fii tu însăţi fericită. De vei fi nenorocită,de te vei lăsa învinsă de împrejurări nefavorabile,voi socoti durerea ta drept propria mea înfrângere.Dar ştiu că nu va fi nimic de felul ăsta.Cu siguranţă,vei învinge!Şi dacă ai să îţi poţi zidi un cuib frumos,un cămin fericit în care toţi ai tăi să fie fericiţi,atunci îţi promit că voi veni în vizită în casa ta plină de bucurie. Poetul către Amrita".

"Îţi mai aminteşti de mine,Maitreyi?Şi dacă da,ai putut să mă ierţi?
Dedicaţia lui Mircea Eliade la romanul “Maitreyi”"

-Nu fi deznădăjduită,Amrita....vei mai izbuti să aduci lumină în ochii lui. -Când?,întreb eu cu patimă. -...ziua aceea nu e foarte departe!!" final la "Dragostea nu moare" de Maitreyi Devi"

-De ce nu mă priveşti?...Ai scris în cartea ta că,dacă m-ai întâlni,m-ai privi drept în ochi.Ai uitat? -Oh,asta a fost cu atîta timp în urmă.Patruzeci de ani... -Dacă mă vei privi,crede-mă,într-o singură clipă am să te duc,peste cei patruzeci de ani,exact în locul în care ne-am întâlnit pentru prima oară!

Patruzeci de ani....e într-adevăr prea târziu....aud vocea lui Mircea vorbind în urma mea: -...De ce te laşi doborâtă acum,când timp de atâţia ani ai fost atât de curajoasă?Îţi promit că am să vin la tine,şi acolo,pe malurile Gangelui,am să mă arat ţie aşa cum sunt eu cu adevărat."

"Maitreyi" de Mircea Eliade şi "Dragostea nu moare" de Maitrey Devicele două romane ale dragostei lor...fiecare vede iubirea din propria perspectivă...iubirea trăieste în fiecare suflet, în fiecare filă...."Nici măcar pentru o clipă nu m-am gândit că ai putea să mă uiţi" îi spune Mircea,Maitreyiei!!Şi aşa a fost....nici o clipă nu s-au uitat....inima ei a rămas veşnic a lui,el a rămas cu întreaga fiinţă în India!!!