Cine te citeşte deseară?

Sunt nopţi în care nu pot să pun capul pe pernă. Simt acut prezenţa ta...nu pot să-ţi părăsesc rândurile...simt că dacă fac acest lucru literele se vor împreuna şi când va fi să te reiau nu-ţi voi mai descifra spusele... de aceea, stărui cât mai mult în preajma ta...nelăsând geană pe geană să se biruie...şi cât de captivată sunt de tine adeseori...nu mă pot desprinde de îmbrăţişarea ta...felul cum îţi alegi cuvintele, faptul că eşti calea ce nu se-nchide niciodată...
Cine nu ar stărui în preajma-ţi? Cine nu ţi-ar face altar? Cine altcineva, în locul meu, nu ţi-ar aduce toate florile drept ofrandă? Ah, dar am uitat...ţie ţi-e îndeajuns mângâierea degetelor mele...felul cum te răsfoiesc: cu dragoste, cu sete, cu dorinţă şi frică în acelaşi timp - să nu te sfârşeşti mâine...
Goana continuă cu fiecare pagină...şi cu fiecare filă întoarsă îmi creşte curiozitatea, foamea de tine...eşti palpabilă, dar eşti şi idee...te caut uneori şi nu te găsesc...ştii cât de triste sunt zilele când nu găsesc ediţia preferată? Sufăr în lipsa ta câineşte...şi spune-mi: nu-i frumos sentimentul? Mi-am pus în genunchi sufletul - pentru tine...e puţin? e prea mult? Mulţi vor sta şi o vor socoti-o...eu însă nu am timp de contabilizat când prezenţa ta îmi dă o stare de nedescris...
Mă faci să mă simt mai frumoasă în zilele când tind să am îndoieli...tu-mi umpli sufletul de frumos, de cunoaştere...astăzi nu m-aş mai imagina fără tine...şi nu vreau să te abandonez între rafturi...le spun şi altora să nu te abandoneze...fiindcă ţi-e frig şi ţie, te doare...fiindcă te simţi pustie între acele rafturi impersonale unde doar praful se mai aşterne din când în când îmbolnăvind bibliotecari fideli...
Te-ai gândit vreodată că sunt persoane ce te iubesc si pe care le-ar durea să uiţi odată clipele petrecute împreună? Tu, carte, să nu mă uiţi...mai cheamă-mă uneori...să-ţi mângâi filele, să-ţi culeg din cuprinsul paginilor învăţăturile...să nu te simţi singură, să nu amorţeşti de dorul zilelor când ne petreceam mai tot timpul împreună...mai îndrăgosteşte-mă iar de tine...la nesfârşit, îndrăgosteşte-mă...şi spune-mi: nu ţi-e teamă de cine te citeşte deseară? Nu ai vrea să fiu eu aceea? Dar mai mult: nu ţi-e teamă să adormi între rafturile reci şi pustii de atâta vreme? Dacă eu te-aş abandona nu te-ai simţi trădată? Ah, în treacăt am pus această întrebare, adorato! Însă tare mult mi-ar plăcea să ştiu,CARTE, cine te citeşte deseară?