Ne-am despărţit prieteni şi iubiţi...

 












De mâine-mi va fi cel mai greu,
n-am să mai plâng pe braţul tău
şi am să caut alinare,
acolo, în filele tale...


Tu eşti o carte prea puţin citită,
neînţeleasă uneori,
o carte care, însă,
mi-a dat emoţii şi fiori.

Iar paginile răsfoite
mă-mbie la lectură-ntr-una...
n-am pace până când nu te citesc,
deşi departe, eu tot te iubesc...


Şi mi-ai citit de dragoste şi dor odată,
mi-am dus departe gândul
şi nu-l pot întoarce înapoi...
ce s-a-ntâmplat cu noi?
când ne-am lăsat duşi de acest şuvoi?


Mă iartă dacă numele tău mi-e pe buze,
mă iartă dacă gândul mi te poartă...
în sufletu-mi nu am o altă hartă
decât privirea sufletului tău...
Aruncă o ocheadă şi spre mine
cea muritoare ca şi tine.


Ne-am despărţit prieteni şi iubiţi,
acum suntem pe lume rătăciţi...
fiecare-a ales un sens al malului - departe...
un sens ce acut ne desparte...
şi cred că nu va mai fi noapte
ca în cuprinsul braţelor să mi te regăsesc,
nici pe genunchii mei
să-ţi spun din priviri cât iubesc...



În ochii noştri înlăcrimaţi
prea multă dragoste zvâcneşte,
voi fi aici, ca-ntotdeauna:
singura pe pământ ce te iubesşte!

Ne-am despărţit prieteni şi iubiţi,
noi, de dragoste fericiţi...