Şi n-am ştiut...

Şi n-am ştiut
cât îl iubesc,
decât acum
când despărţită
de a lui - e a mea cale...
Nu am ştiut s-apreciez
când mă-mbrăca-n cuvinte tandre,
în petale...





Şi n-am ştiut
ce sinceră avea
să-i fie abordarea...
Acum, oricât aş încerca ghici,
rămâne detaşarea...


Şi n-am ştiut
că îl iubesc
decât, lepădându-mă
de visele-mi neroade...
Acum, să-l iau,
să-l strâng în braţe
nu se poate...


Şi n-am ştiut
decât în clipa
când am văzut
că el nu-mi mai aparţine,
Era al meu, era frumos,
trup suflet pentru mine...


Şi n-am ştiut
ori poate n-o voi şti-o,
de vreo speranţă
are viaţă
ori de acum toate ne sunt ADIO...


dedicată...