Ai şi plecat...

Ai şi plecat
fără să-mi spui
măcar un noapte bună,
ce-ar trebui să cred, acum,
când ne petrecem
mai tot timpul împreună?






Ai şi plecat
lăsând în urmă
un val de întrebări
ce mă inundă,
nu ştii că eu - de tine,
sunt tot mai flămândă?


Ai şi plecat
lăsându-mă nedumerită,
eu care şi în vis
îţi sunt iubită...
îţi ţin de cald, îţi ţin de pernă,
îţi sunt surogat în toate...
Tu pleci
şi laşi o lacrimă să se desprindă,
din ochi-mi verzi
câmpii de ape să se-ntindă...


Ai şi plecat,
însă mereu revii,
cu-aceleaşi sărutări
mă-mpaci şi mă-mbunezi
de fiecare dată...
te voi lăsa să pleci,
să regăseşti mereu în mine,
cea care te-nţelege,
te aşteaptă.


Ai şi plecat,
dar vor exista cândva plecări
ce nu vor suporta vreo revenire,
nu voi lăsa vreo urmă de iubire
să mă înduplece,
şi-apoi, mă voi preocupa
să uit de NOI...