cu care a murit pe buze
primul te iubesc...
să te privez de-mbrăţişări,
săruturi - nu-i firesc...
Iartă-mi, te rog
şi îndrăzneala
cu care de atâtea ori
m-am împotrivit iubirii...
şi-am lăsat mereu nespuse,
taine - pe-ale mele buze...
Iartă-mi şi-ncăpăţânarea
de-a decide pentru noi,
iartă-mi lacrimile scurse,
adunate în puhoi.
Iartă-mi sărutări pe fugă
şi îmbrăţişări stinghere,
iartă-mă, că în plecarea-mi
m-am tot învăţat a cere...
Şi cer astăzi o privire,
ce îmbrăţişează firea,
vreau iertarea-ţi -
sinonimă cu iubirea.
Ştiu că nu sunt vrednică de-aceste -
rugăminţi, ce îţi închin,
iartă-mă, sărută-mă,
mă iartă şi mai cheamă-mă,
să vin...
Iartă-mă şi mă alină,
cum nu demult reuşeai,
dă-mi din pacea ta divină,
dă-mi din partea ta de Rai.
Iartă-mă pe veci de toate,
de pe buze să îmi dai,
un mesaj clar, ce să-nsemne:
"Nu pleca...te rog, mai stai!"
No comments:
Post a Comment