Mi-e dor de tine...

Mi-e dor de tine...
ce simple şi sfinte cuvinte,
rostite, în prag de seară,
să-ţi mai aduci aminte:
că în priviri se scaldă
astăzi, iubirea toată,
că-n versuri e-o chemare
ce şi pe cer îl doare...

Mi-e dor de tine
şi aleargă gândul,
atât, cât să te poată cuprinde.
Aude deseori şi vântul,
chemări din depărtări
şi speră
la o chemare ce nu-i efemeră...


Mi-e dor de tine...
e un dor ce-apasă...
un dor fără de nume,
fără casă...
Un dor ce strigă-n patru zări
şi se înşeală
că te vede-ndepărtări...


Mi-e dor de tine,
mi-e dor de mine,
mi-e dor de braţe sigure
întinse spre tine...
Mi-e dor şi mă tângui,
mi-e dor şi doare,
Mi-e dor,
spune-mi dorul:
ce noţiune de timp are?