n-am să mă-ntreb de ce,
nici n-am să număr clipele...
îmi voi păstra, sufletul -
neîntinat,
şi ori de câte ori
de tine-mi voi mai aminti
să ştii că nu va fi păcat...
De la plecarea-ţi
dragostea nu s-a diminuat,
eu o păstrez, o îngrijesc
şi cu fiecare zi ce trece - creşte,
de la plecarea-ţi
doar atât să ştii:
acelaşi suflet sunt ce te iubeşte...
De la plecarea-ţi
e mai complicat
sau mi se pare,
poate fiindcă ajungând acasă
nu mai spun nimănui
ce peste zi m-a minunat,
ce trăiri sufletul îmi împlineşte...
chiar dacă ai plecat
pe urmele-ţi duse de vânt,
poveşti nescrise se şoptesc
prin crăpături de uşi ele vuiesc
şi-ţi duc, în depărtare-un tainic
"Te iubesc!"...
De la plecarea-ţi
m-am îmbărbătat în fiecare zi,
m-am consolat cu gândul că de-acum
pe ţărmuri diferite vom trăi...
De la plecarea-ţi
nici o tristeţe nu o va mai preceda
pe cea din ultimă tristeţe
ce ai lăsat în urma ta...
No comments:
Post a Comment