Mama carte...

Pentru copilul meu voi fi
mama carte...
cea care-l va înţelege,
îl va înveli de toate grijile lumii,
cea care-i va purta paşii, pretutindeni,
în taină...



Pentru copilul meu
îmi voi deschide filele...
voi fi o carte,
voi fi o mamă,
voi fi întrebarea de pe buzele lui, încă crude
şi voi fi răspunsul
pe care-l aşteaptă
cu-o nerăbdare fierbinte, să i-l aştern
pe creştet!


Pentru copilul meu
voi fi o bibliotecă universală...
îl voi lua de mână
şi-l voi purta prin toate încăperile...
oricât de târziu, în prag de seară,
voi răspunde chemării lui:
"Mamă, fii carte! Poartă-mă prin lume!"


Pentru că orice mamă îşi poartă fiul:
în pântece, pe buze,
mai târziu de mână...
îl poartă-n priviri şi în suflet
când e departe...


iar el, oricât de îndepărtat ar fi ţărmul
ce se-aşterne între noi astăzi,
va fi mereu puntea ce va reuni
mama cu tatăl...
dincolo de ştiinţa-i sau neştiinţa-i
va reuni ce s-a pierdut din vedere cândva:
pe mine şi pe tine,
dezbinaţi din întâmplare, dar straşnic uniţi
prin copilul dăruit de mama carte...

P.S. Dacă ai carte, îţi vei face într-o zi şi de iubire parte...