Răstălmăcire...

E-n mine
şi-n tine
atâta iubire...
Încât, nu dau sens
iubirii -
ci răstălmăcire...




Te chem, te alung,
prelungesc iar chemarea,
eşti ce năzuiesc -
zeu, cer şi întinsă în toate -
marea!


Răstălmăcire să-mi fie
gândul ce tainic mă poartă,
zâmbetul ce mă luminează,
când te privesc - toată?


Nu-mi lua izolarea
ca nedreptate
şi nici tăcerea -
decât ca o luptă
ce-n suflet se zbate...
răstălmăcesc cuvintele-mi
şi mă sugrumă...
oare când va fi clipa
să mă ţii tu - de mână?