Uneori...

Uneori,
simt atingerea ta,
mă răscoleşti,
mă risipeşti,
iubitul meu...
Tu le ai pe toate:
zâmbete,
sărutări -
nu-i greu,
au fost, sunt
şi-ţi vor fi destinate
mereu!


Uneori,
tânjesc în linişte
după noi,
afară se dezlănţuie
furtuni,
ce-aduc cu sine -
ploi!


Uneori uit,
dar îmi amintesc pe loc,
că mă iubeşti,
că mă adori,
că mă săruţi cu foc...


Uneori,
când nelinişti se adună,
tandru mă săruţi,
şuviţele de păr
în joacă le învârţi,
mă iei de mână...
Dar întotdeauna
liniştea, se pare,
când o caut
o găsesc
în braţele tale!