Cred...

Cred că ai plecat de mult,
doar eu astăzi mă mai mint,
numai eu stau şi ascult
ploile care se scurg,
orele care se duc...


Cred că timpul,
e şi el
prin trecerea-i
infidel...



Cred că ai să vii de mâine
şi-ai s-alungi temeri şi spaime,
ai să-mi spui că numai rochii
se numesc la mine haine!


Cred că dis-de-dimineaţă,
numai tu-mi vei săruta,
şuviţele ce se preling pe faţă
şi fericiţi, vom soarbe o cafea!


Cred,
la colţ de stradă
nu alerg...
aştept încrezătoare
să te revăd păşind
în prag din nou,
pe-aleea mare...