Răsărit...

Răsăritul aş vrea,
să-mi sărute
genele nedormite,
obrajii fragezi
ce ard sub ochii-ţi
şi în palmele tale...
Vreau un val
să-mi inunde trupul,
la ţărm să-mi sărute
uşor glezna dreaptă,
glezna stângă,
iar tu,
în arcuirea cefei
să-ţi pui pecetea sfântă...


Răsăritul
lasă în urmă-i,
reminiscenţe:
din mine,
din tine,
reminiscenţele a doi,
în care valuri
se-apropie,
se zbat,
la ţărm se despart...


Şi totuşi răsăritul
Ne urcă pe valul,
lăsând în urmă
prea comun -
malul...
Ne ridică,
ne poartă,
alt ţinut ne cere,
îmi vei da mângâiere
în alte emisfere...



Răsărit,
răsfirat,
necunoscut - nouă...
pornind la drum,
mărgele mirate,
patru zăresc -
şi nu două!