Citeşte-mă...

Citeşte-mă,
desluşeşte-mă,
dacă îţi pare
atât de uşor...
verticalitatea
paginilor mele
îţi vor împunge ochii
de dor...


Citeşte-mă,
răsfoieşte-mă,
caută-mă
în cuprinsul
paginilor,
clipă de clipă,
nu mai sta
în pripă...
apucă-mă de suflet,
fă-mă a ta carte,
nu mă lăsa stingheră,
pe-o etajeră...
ci fă-mi un loc,
încet, pe noptieră...
să-ţi fiu viselor alean,
iubitul meu,
să-ţi închin versuri după versuri
ca-n dulcile şi de demult,
eresuri...


Citeşte-mă,
fă-mă iubita ta,
nu mai pot atât
între rafturi rezista...
cuprinde-mi filele
cu sufletul, privirea,
nu mă părăsi-n unghere,
nu-n clipa asta
când fiecare rând
citit se cere...


Adu versurilor mângâiere,
soarbe fiecare slovă,
îmbrăţişează-mă
în sinea ta,
eşti unic în această lume
deoarece iubita ţi-e o carte,
ce pentru tine-n fiecare ceas,
în lumina făcliei arde...


Citeşte-mă,
ia-mă de mână,
poartă-mă-n lume cu tine,
e destulă lumea aceasta
şi cât ne dorim,
întinsul - ne aparţine!