Unde...

Unde-mi construiai, tu, aripile,
iubite, se crăpa de ziuă
şi aşternuturile
erau răvăşite...
Doar chipurile noastre proaspete
îşi zâmbeau parcă prima oară,
bătăile inimii îngânându-se,
clipele ce nu le-am lăsat să moară,
legănându-se...


Unde păşesc, iubite,
acolo stârnesc idei
şi dorinţe ce abia acum
prind contur,
se trezesc, parcă,
la viaţă...


Unde eşti tu,
acolo sunt şi eu,
iar la răspântia drumurilor
ne intersectăm dorul,
invocăm inimile,
într-un ropot de aplauze
ce-i dragostea noastră
răsunând pe cărări de munte:
a libertate, a noi,
mustind a viaţă...