Nadina

Nadina

Sunday 8 June 2014

Lucruri ce nu suportă amânare...


Există şi acei oameni care lovesc în noi, în învelişul fragil al inimii, precum dalta în piatră. Oameni muşcaţi de inimă de şarpele invidiei, care se hrănesc cu mârşăvii...sunt atâţia astfel de oameni, despre care mă-ntreb cum îşi cresc copiii? Acei copii, care cresc în sânul unei astfel de familii...tot noi suntem cei care stăm şi ne-ntrebăm ce se-ntâmplă cu acei copil, de ce nu mai ascultă, de ce nu-şi mai respectă părintele...
Toate acestea pentru că le lipseşte un model pozitiv, acel crâmpei care să reaprindă dorinţa lor de frumos...oamenii sunt invidioşi pe avutul sau neavutul altora, deşi acest neavut sau avut e relativ...
Sădim nesiguranţă, în sufletele lor, din care ar trebui să izbcnescă numai creativitate...toate aceste atitudini pornesc de la adulţi şi se înrădăcinează în sufletele lor nevinovate, căci nu e vinovat copilul care nu are încă discernământ...
Dacă am înlătura invidia, am vedea altfel dincolo de orizont: mai clar, mai senin, am duce oamenii pe care-i modelăm mai înspre lumină...i-am îndemna să creeze frumos, să viseze frumos, să-şi urmeze visurile şi că orice e posibil, atâta timp cât cred...
Nu suntem vânzători de iluzii, dar nici nu pocim suflete sau le lăsăm în derivă...prea des regăsim răutatea, iar aceasta nu ne onorează, nici nu am învăţat că ar fi o calitate...a fi simplu, om simplu, care nu crede că lucrurile au preţ, ci valoare! Om care nu vede oamenii ca pe nişte obiecte, ci ca pe nişte caractere care se formează, dar nu devin niciodată, căci odată cu devenirea s-ar sfârşi şi omul, căzând din prea plinul său...
Omul nu-şi este niciodată sie însuşi suficient, fiindcă nu a învăţat să convieţuiască cu sine...şi priveşte mereu către celălalt, compară, se compară, devine nemulţumit, râvneşte şi invidiază...dacă ne-am mulţumi cu ceea ce suntem, ştiind că putem mai mult, că toate au un scop şi se-ntâmplă în timp, nu am mai ajunge robi ai invidiei...
Din păcate, ne lăsăm târâţi cu bună ştiinţă şi târâm după noi şi alte suflete...ne privim zilnic în oglindă, dar pe lângă trup, oare putem vedea ce reflectă şi sufletul nostru? câţi au realizat oare, un astfel de exerciţiu de imaginaţie? de introspecţie? Când va fi ziua în care vom exersa şi bunătatea, mai mult decât răutatea, căci deja populează planeta...şi acest îndemn, e pentru noi, fiecare, căci nu suntem fără de pată vreunul...
Sunt lucruri ce nu suportă amânare şi de aceea lansez acest îndemn: hai să târâm aceste suflete şi spre bine, căci de rău e pustiită întreaga suflare!

No comments:

Post a Comment