Perspective...

E primăvară! E în noi, în gesturile noastre, parcă şi vorbele se-nclină precum ramurile mlădioase, încărcate de floare...Păsări în zbor, dau noi acorduri...oriunde păşim,e-o încântare şi parcă se deschid noi căi...
Se deschid noi perspective de-a ne privi unul pe celălalt...noi căi de-a ne purta, de-a ne găsi, din urmă a ne ajunge...
Dragostea noastră a început în momentul în care am încetat să mai ţinem pe umeri greutatea acestei lumi, când s-a încheiat cu forfota în stânga-dreapta, când ne-am privit în ochi şi-am realizat că nu ne mai putem minţi...Nu, într-o lume care se ţese şi se destramă de la o clipă la alta...
Dragostea noastră a început când am constatat că Pământul îl putem ţine în palmă, că de noi depinde cum şi cât dăm...dragostea noastră nu cunoaşte capăt de lume, ea continuă dincolo de orice contingent mereu cu un sărut, cu o îmbrăţişare, cu noi neapărat - de mână!
Şi dragostea mea pentru tine nu-i moft, cum uneori îţi închipui...m-am dezbrăcat de mult timp de hainele de fetiţă răzgâiată, ce-şi mai făcea câte un moft...astăzi sunt femeie, după cum mă şi priveşti...şi nu las a lumii mocirlă să mă-mpresoare, nici să ne întine...
Dragostea ţine uneori şi de perspective...iar nouă, dacă la un moment dat lumea aceasta ne-a apăsat pe umeri, am preschimbat-o într-un centru căruia ne-am plasat, cu timpul devenind centrul Universului nostru...
Aşa că, dragul meu, din când în când, ţinându-ne de mână, neţinând cont neapărat de perspective, fiindcă acestea s-au format de la sine - suntem călători în lume, doar călători - observăm, trăim, că ne cunoaştem de când lumea ni se pare: noi, fiinţe tari, născute şi purtate sub acelaşi Soare...până când? nici noi nu ştim...din dragoste-am fost plămădiţi, cu dragoste continuu ne clădim...