Paşii mei, paşii tăi...

Paşii mei, paşii tăi,
urmează firul lunii,
se compun,
se descompun,
ajung întotdeauna
laolaltă...
fără să vrem
şi fără a ne propune,
destinul ne adună,
dragul meu,
ne pune - doi -
pe culme...


Paşii mei
în prelungirea
paşilor tăi,
un acord perfect...
O asonanţă
ce s-a născut
pe băncile şcolii,
iubitule...
atunci când
îmi dădeai şuviţele
la o parte,
când roşeaţa din obraji
ţie ţi se datora,
când stingherită
de prezenţa ta,
inventam
că sunt ocupată...


Paşii mei, paşii tăi,
Vor urma întotdeauna
un curs,
Iar tu vei adormi
lângă tălpile mele
şi eu voi adormi
lângă tălpile tale
pentru a fi mereu împreună,
dincolo de lume,
unde ne-au condus paşii noştri
desenaţi într-o după-amiază
şi care-au prins viaţă
fără să ne fi imaginat vreodată
că ne vom prinde în jocul lor...



Paşii tăi, iubite,
urmăresc chicotele mele,
iar ochii mei de pisică
urmează nestingheriţi,
paşii tăi...
Şi nu doar paşii
se-mpreună,
ci inimile, dragul meu,
se iau de mână!