Într-o zi...

 

photo: Kat Ward

Într-o zi mi se vor plimba şi mie pe aleea dinaintea casei copiii: chicotind, inventând jocuri, dând drumuri zmeelor pentru a ajunge la zei, fiindcă chiar şi-ntr-un balon lansat de la sol, colorat şi viu, constă tributul pentru fericirea noastră pământească, pentru bucuria ce ne-a fost dată...
Va veni timpul când voi învăţa un copil drumul în viaţă, nu doar de pe băncile şcolii, ci de la primii paşi...mă voi ghida după gânguritul său, iar din priviri şi strângându-l la piept, voi ştii că ne leagă un sentiment şi trăiri ce desfiinţează orice lege scrisă...căci inima are legile ei nescrise, pe care le urmăm indiferent de noapte sau zi, indiferent de zâmbet sau plâns, indiferent de traiectoria: sus-jos...
Într-o zi, am să vă scriu despre această fericire complexă căreia îmi este greu să-i dau nume...Voi fi mamă pentru că voi fi purtat prunc...
Până atunci însă, sunt o "mamă" pe care o găsiţi la şcoală gata să vă sfătuiască, să vă aline ochişorii blânzi şi plânşi uneori, să vă ghicească sfiala din privire, să scoată la iveală potenţialul ce stă ascuns în fiinţele voastre, să vă şlefuiască precum dalta şlefuieşte diamantul pentru a vă dărui mai departe, căci "a staţiona" ţine de clipă, iar zborul vostru va fi vegheat întotdeauna de mame...câte vor fi ele, pe lângă cea care v-a dat viaţă...mame care la rândul lor se vor bucura de reuşitele voastre, iar la o nereuşită, vor avea cu siguranţă, ochii plânşi...
Într-o zi ca aceasta, nu foarte îndepărtată, voi adulmeca paşii copilului meu...acesta va primi înapoia sa şi va gânguri cu toată gingăşia sufletului ceva ce mişcă sufletul unei mame,ce vrea să fie sinonim cu  "mamă"...şi doar cei doi vor ştii, fiindcă există o identitate, o apartenenţă cu care te naşti şi oricât ai roti ochişorii curioşi în jur, te întorci mereu la mama şi la tata, recunoscându-i dintr-o mie de chipuri, o mie de glasuri!