Aşa este şi cu oamenii! Clădiţi din acelaşi "material" la facerea lumii, reuşesc să facă distincţia pe parcurs! Şi cel mai mult contează, nu cenuşa ce vom fi la final, ci intensitatea cu care am ars de-a lungul vieţii, am luminat chipuri şi destine în vecinătatea noastră! Fiindcă a fi OM e o calitate rar întâlnită astăzi, o calitate care a fost redată într-o serie de definiţii, teorii...şi acestea emise de unii, de alţii, fiindcă e atât de uşor să emitem păreri...dincolo de această teoretizare, am încercat să cunosc OMUL în carne şi oase, omul-fiinţă, omul cu toate ale lui: bune sau rele, omul văzut zilnic, în diverse ipostaze...fiindcă omul e făcut din momente, acestea îl definesc de fapt şi îi dau identitatea...putem avea şi suişuri, şi coborâşuri...lemn bun, lemn rău...la un moment dat se cerne sita şi ni se va înfăţişa lemnul pur, omul de calitate, omul autentic, care nu e perfect, dar atunci când e supus greşelii îşi asumă greşeala! Flacăra fiecăruia e de fapt drumul fiecăruia, iar de felul cum e parcurs acest drum sau cum arde acea flacără de intens depinde de fiecare!
Cert este faptul că îmi iau singură deciziile, chiar dacă uneori e mocnit focul şi am grijă, ca în trecerea mea să-mi menţin flacăra aprinsă şi să fac tot ce ţine de mine pentru ca OMUL să nu piară la primele impresii: fie că sunt bârfele, fie că sunt zvonurile, fie că omul e târât prin pagini gazetăreşti...
Iar ca dascăl, voi încerca să fiu mereu flacăra care luminează din spate destinul copilului...fiindcă într-o zi va fi şi el o flacără luminoasă şi ştiu că flacără cu flacără vom fi o lumină imensă, chiar dacă se aşterne peste toţi aceeaşi cenuşă, flacăra aceea va dăinui veşnic ca o dovadă că am luminat şi noi, cândva, acest pământ! Şi-n tumultul evenimentelor, felul simplu de-a fi este esenţa lucrurilor...nu sunt alte comori care acest sentiment îl egalează!
No comments:
Post a Comment