O dâră...

Tu-mi povesteai despre stele,
eu te ascultam,
deasupra noastră
se aliniau planete.
Câtă linişte prevestea seara
dinaintea plecării tale, iubite,
câte cuvinte se sorbeau
de pe cerul viselor noastre...
abia spre amurgul dimineţii
ai epuizat promisiunile,
ah! promisiunile pe care
nu le vei onora niciodată...
Dintr-o dată te-ai ridicat,
ai dispărut, fără să spui,
în neant...
În urmă-ţi o dâră ai lăsat
şi praf de stele,
abia scuturat...


Aceeaşi dâră urmez mereu,
se fac ani lumină,
nu te-ajung din urmă...
mă simt, infinit,
pe această planetă
cea mai mică fărâmă...