Nadina

Nadina

Sunday 8 June 2014

Oamenii-tunel

Sunt oameni care apar în viaţa noastră, iar apoi dispar! Aşa a fost şi un prieten drag, Minu, de a cărei soartă nu mai ştiu nimic! Cuvintele de mai jos îi aparţin, constituie de fapt un comentariu la un articol de pe blogul meu! Nu, Minu nu mi-a fost iubit, cum poate aţi tinde să credeţi! Mi-a fost un prieten drag, care-mi urmărea cu fervoare postările! Omul care îmi spunea, simplu: Licurici! Omul care mai târziu, m-a metamorfozat numindu-mă omul-tunel!
Chiar dacă astăzi nu ştiu pe unde paşii lui se perindă, sper să nu-i fie vreodată cu supărare dacă va afla că, DA, am publicat nişte amintiri ce mi-au adus aminte de mine, de cine sunt eu cu adevărat! Mulţumesc, Minu! Oriunde-ai fi!


"Sunt clipe grele în viata unui om. Nu vorbesc de cele inerente, de la acestea pornim şi sfârşim existenţa noastră. Acestea sunt axiome, adevăruri pe deplin acceptate.Din punct de vedere biologic e bine , înţelegem totul: solzul s-a transformat în gheară care a apucat unealta ce a cizelat-o într-o palmă îndemanatică. Clipele grele se insinuează abia când şi dacă ne dăm seama că nu e destul, că e prea simplu să mânuim doar obiecte şi unelte.Abia atunci avem probleme când apar conştiinţa şi întrebările existenţiale.Cine ne mai descurcă aici?Înspre ce mă îndrept?De ce am impresia că sunt în labirintul Minotaurului? Cine îmi va întinde sfoara să nu ma rătăcesc?
  De ce nu mă pierd când iubesc? De ce poteca se iluminează când iubesc? Curios lucru - o dată cu iubirea  se mai naşte ceva: credinţa.Iubirea nu se supune axiomei de mai sus care marchează tot şi toate precum şi pe cei pe care îi iubim,nu încetează decât atunci când ne îndepărtăm de principiile începutului ei. Am văzut oameni ce se rugau cu fervoare - treceau prin clipe grele. Unii se sacrifică pentru alţii.Sunt şi oameni puternici care îndură eforturi mari pentru cei pe care-i iubesc. Aici, licurici drăgălaş, aici ai apărut şi tu. Din privire ca şi din tot ce scrii şi gândeşti, totul emană iubire.Am să folosesc o expresie care poate sună cumva ipocrit dar nu găsesc sinonim: "mă rog".Licurici,mă rog nu pentru iubirea ta, poate principiile ce-o hrăneau nu mai există, mă rog pentru ce-a născut ea, pentru credinţa şi încrederea ta în tine şi în ceilalţi că pot iubi. Nu doresc să abstractizez lucrurile, aşa că îţi spun că-mi doresc cu ardoare ca tu să nu te întâlneşti cu minciuna e o crimă împotriva sensibilităţii..."cu te iubescu omori omu".
  Am citit nu o dată ce ai scris mai sus. Sunt în cauză şi am imaginat diferite situaţii în care se poate pierde credinţa. Ce ai scris e viu, funcţionează...Doar minciuna nu se poate ierta. De undeva, din sufletul tău, poate mai de sus, frumosul şi iubirea te inundă.Eşti omul-tunel!"

Minu

No comments:

Post a Comment