Nadina

Nadina

Monday 11 May 2015

Să rămânem, pretutindeni, împreună...

 













"Pădurile încă sunt dese, iubitul meu. Păsări încă se-aud ciripind. Pe cărări de munte, cresc flori ce ne-aduc aminte cât de binecuvântaţi suntem noi, oamenii. Aş locui aici, doar de dragul acestor locuri. Mi-aş face un loc al meu în inima muntelui. Să am unde-mi odihni tâmpla, dragul meu. În patul de lemn, sub braţul tău, să adorm ostenită în urma peregrinărilor de peste zi. Şi fericită. Că încă o noapte ne-a mai prins împreună. Că încă un cer înstelat veghează deasupra noastră. Noi, care am trecut prin furtuni şi ploi. Noi, care am stat la distanţă unul de celălalt ani întregi. Doar tu poţi să înţelegi liniştea căminului pe care l-am construit cu dragoste şi grijă. Când soarele apune, e atât de frumos! Iar luna, luna e o lumânare care îşi arde fitilul pentru năzuinţele lumii întregi. Câte pagini s-au scris pe-nserat la lumina acesteia. Câte dimineţi m-au găsit consemnând cu migală toate aceste gânduri. Câte îndemnuri îmi adresai, în dorinţa de a mă cuibări lângă tine. Deseori, scriam astfel: ţinându-te de mână. Ca să nu mă pierzi. Ca să nu te pierd. Ca să rămânem, pretutindeni, împreună."

- fragment din lucrarea "Montesambra, bărbatul vieţii mele" - Szakacs Nadina Maria

No comments:

Post a Comment