Nadina

Nadina

Tuesday 19 May 2015

Fiecare zi este o oportunitate...















"Fiecare zi este o oportunitate pentru ceva. Să aduci mângâiere cu prezenţa ta. Să stârneşti un zâmbet acolo unde urma lui, demult, a fost uitată. Să împărtăşeşti din ce ţi-ai însuşit de-a lungul timpului. Să îmbrăţişezi şi-atunci când ţi se pare peste fire. Să-ţi laşi umplut spaţiul dintre degete şi de bucurie să-ţi tresalte inima. Să vezi aceleaşi drumuri, ca noi oportunităţi. Să te bucuri de zâmbet. Să-ţi inspire natura libertate, culoare. Să strângi la piept zefirii, când zorile nu se vor fi risipit. Să te minunezi de creanga ce tocmai a înflorit. Să te cuprindă o minune de copil în braţe. Să aduni în jurul tău cărţi, oameni, lumină. Să priveşti în aceeaşi direcţie cu cineva. Să nu te-ngrijorezi, fiindcă aleea străbătută de flori de liliac păstreză amintirile vii în suflet. Să strângi o mână. Să ai cui să spui: rămâi! Să observi că există bucurie în tine şi-n cei de lângă tine. Să-mpărtăşeşti ce-i bun şi precum mana, pe om nu-l atinge. Să reuşeşti de-ai plâns, cu un surâs lacrima a răsfrânge. Să-ntorci filă cu filă, să dai încet de tine. Să-ţi placă o-ncăpere ce-a fost a zilei de ieri şi va fi a zilei de mâine. Să îţi atârne inima frumos şi să cunoască doar al dragostei prinos. Să cânţi, s-adulmeci viaţa, să speri mereu în mâine. Să simţi că rămânând e cel mai bine. Şi orice gând de a pleca să-l frângi în tine. Să poţi din căuşul palmei lui să bei. Să scrii pe-o stâncă. Cu bucurie să gravezi unde cândva a fost rana adâncă. Să ni se plimbe mâinile pe trupuri ce de la începuturi au fost goi şi să avem puterea de-a fi aceeaşi noi. Să-mi scrii că mă iubeşti când e zăpadă, chiar dacă ştiu că-i efemer şi ninsoarea înteţindu-se, spre dimineaţă, nimic n-o să se vadă. Să te uimeşti pe tine. Să lupţi din greu. Să dobândeşti liniştea căutată de suflet mereu. Închide ochii, fă-ţi spre fericire scară, urcă din noapte în zi, din tristeţi în bucurii coboară. Să atingi, să laşi un semn, o urmă. Să simţi o dâră de regret în urma-ţi cum se curmă. Să strigi de bucurie, să ţipi la infinit. Să simţi că ai trăit mai multe decât ţi-ar fi fost îngăduit. Fiindcă a existat acolo cineva care la tine s-a gândit."

- fragment din lucrarea "Montesambra, bărbatul vieţii mele" - Szakacs Nadina Maria

No comments:

Post a Comment