"Fiecare zi este o oportunitate pentru ceva. Să aduci mângâiere cu
prezenţa ta. Să stârneşti un zâmbet acolo unde urma lui, demult, a fost
uitată. Să împărtăşeşti din ce ţi-ai însuşit de-a lungul timpului. Să
îmbrăţişezi şi-atunci când ţi se pare peste fire. Să-ţi laşi umplut
spaţiul dintre degete şi de bucurie să-ţi tresalte inima. Să vezi
aceleaşi drumuri, ca noi oportunităţi. Să te bucuri de zâmbet. Să-ţi
inspire natura libertate, culoare. Să strângi la piept zefirii, când
zorile nu se vor fi risipit. Să te minunezi de creanga ce tocmai a
înflorit. Să te cuprindă o minune de copil în braţe. Să aduni în jurul
tău cărţi, oameni, lumină. Să priveşti în aceeaşi direcţie cu cineva. Să
nu te-ngrijorezi, fiindcă aleea străbătută de flori de liliac păstreză
amintirile vii în suflet. Să strângi o mână. Să ai cui să spui: rămâi!
Să observi că există bucurie în tine şi-n cei de lângă tine.
Să-mpărtăşeşti ce-i bun şi precum mana, pe om nu-l atinge. Să reuşeşti
de-ai plâns, cu un surâs lacrima a răsfrânge. Să-ntorci filă cu filă, să
dai încet de tine. Să-ţi placă o-ncăpere ce-a fost a zilei de ieri şi
va fi a zilei de mâine. Să îţi atârne inima frumos şi să cunoască doar
al dragostei prinos. Să cânţi, s-adulmeci viaţa, să speri mereu în
mâine. Să simţi că rămânând e cel mai bine. Şi orice gând de a pleca
să-l frângi în tine. Să poţi din căuşul palmei lui să bei. Să scrii pe-o
stâncă. Cu bucurie să gravezi unde cândva a fost rana adâncă. Să ni se
plimbe mâinile pe trupuri ce de la începuturi au fost goi şi să avem
puterea de-a fi aceeaşi noi. Să-mi scrii că mă iubeşti când e zăpadă,
chiar dacă ştiu că-i efemer şi ninsoarea înteţindu-se, spre dimineaţă,
nimic n-o să se vadă. Să te uimeşti pe tine. Să lupţi din greu. Să
dobândeşti liniştea căutată de suflet mereu. Închide ochii, fă-ţi spre
fericire scară, urcă din noapte în zi, din tristeţi în bucurii coboară.
Să atingi, să laşi un semn, o urmă. Să simţi o dâră de regret în urma-ţi
cum se curmă. Să strigi de bucurie, să ţipi la infinit. Să simţi că ai
trăit mai multe decât ţi-ar fi fost îngăduit. Fiindcă a existat acolo
cineva care la tine s-a gândit."
- fragment din lucrarea "Montesambra, bărbatul vieţii mele" - Szakacs Nadina Maria
No comments:
Post a Comment