Nadina

Nadina

Saturday 30 May 2015

Repetiţie la despărţire...














Va trebui să mă obişnuiesc
cu starea de fapt
şi anume
că-n dimineţi leneşe
cu raze de soare
vocea ta
nu mă va mai striga,
n-am să mai ghicesc
cum ne va fi ziua
în ceşti de cafea...


Inima mea
cam greu se va adapta
la noua ei stare.
S-a obişnuit
să aparţină cuiva,
de-acum va fi călătoare...


O perioadă de timp
îmi va trebui
să mai trec pe lângă
clădirea aceea
să nu-mi mai doresc
a te zări,
mă doare ideea...
Cum a putut
dragostea noastră muri?
te văd în atâtea lucruri
şi nu te mai pot iubi...


Am să plec
un timp, de-acasă,
îmi va fi crunt,
nu ştii că pernele moi
îmi amintesc zilnic de noi?


Plec, zilnic plec
să-mi las lacrimile
în înstrăinare...
de oriunde mă-ntorc
parcă simt
că doru-mi
e tot mai mare...
Nu mai am scăpare,
inima mea se sfâşie
în continuare...

No comments:

Post a Comment