"Am călătorit şi-am poposit în locuri în care mă căutam pe mine! Eram
pretutindeni şi mi-am dat seama că putem ajunge oriunde ne propunem,
doar să ne dorim din tot sufletul asta. Şi am observat că locurile unde
poposim sunt doar momentele dintre acele staţii care ne poartă unul spre
celălalt. Am captat din culoarea acelor locuri, din liniştea acelor
zile. Am devenit cu fiecare pas ce călca ferm pe aleea ce se-ntindea
dinaintea mea. Se construiau oportunităţi. Şi-atunci am înţeles
că acestea se pot construi şi din fărâme, din tot ce-a fost cândva
solid şi-a devenit ruine. Nimic nu se construieşte de pe astăzi pe
mâine. Cele mai straşnice legături între oameni se consolidează în timp.
Cu fiecare clipă. Cu fiecare ceas. Cu fiecare bătaie de inimă. Fiindcă
uneori auzi la graniţă de timp un tic-tac care ar spune multe, dar mai
sunt şi vorbe care sunt ascunse după un zid ce împinge cu o forţă uriaşă
fiinţa şi nu o lasă să se exprime, să iasă la suprafaţă. Astăzi, lupt
cu acel zid ce mi s-a pus dinainte. E un zid uman care mă încearcă. Cât
sunt de umană. Cât sunt de vulnerabilă. Dar nu am să mă las. Promit!
Cuvintele se vor aşterne şi liniştea va domni la infinit! Pe fond de
verde, astăzi se scrie, dragul meu iubit. Sper lumii din gânduri să-i
treacă. Cer împăcarea celor care cu sine nu se-mpacă. Fiindcă iubirea,
liniştea sunt mai umane, parcă..."
- fragment din lucrarea "Montesambra, bărbatul vieţii mele" - Szakacs Nadina Maria
No comments:
Post a Comment