Nu eu am descoperit-o, ci ea m-a descoperit pe mine. În cuprinsul filelor ei, citind-o. De pe rafturile librăriilor, chemându-mă, iar eu mereu adulând-o. Din rafturile bibliotecii, în perioada când am fost bibliotecar. Îndreptar fiind, atâtor minţi luminate, ce mi-au fost şi-mi sunt elevi. Mai târziu, cartea m-a descoperit scriind file de carte. Şi astfel, mi-a devenit confidentă. Cartea înseamnă amintiri. Cu şi despre ea. Nu-mi mai aduc aminte cu exactitate momentul când ne-am întâlnit, însă astăzi îmi pare că ne ştim de-o viaţă. Ştiu cu certitudine că a cucerit nu doar o parte din mine, ci întregul, cu tot ceea ce sunt: cititorul, fostul bibliotecar, astăzi profesorul ca mijlocitor între elevi şi carte. Cartea-amintire. Cartea-existenţă. Cartea ca mărturisire a ceea ce sunt.
No comments:
Post a Comment