Simt că toate sunt acum la locul lor: inima, dragostea noastră!

"Clopotele răsunau. Se auzeau pe malul drept şi pe malul stâng al râului, vestind eternitatea. Fiecare mugur prevestea o floare. Fiecare ploaie prevestea un curcubeu. Soarele se alinia după zâmbetul meu. Îmi dorisem de foarte multă vreme să mă reîntâlnesc cu aceste meleaguri. Să simt cum viaţa capătă alt sens atunci când mă aflu sus, în inima muntelui. Trei anotimpuri. Atât am aşteptat să renasc. Am urmărit cu privirea cum se preschimbă frunzele, cum cad şi mi se golesc copacii. Toate au plecat dintr-o dată. Mă simt un copil abandonat! Iar ploile nu mai sunt prietenoase, cum le ştiam. Iernile nu mai seamănă nici ele cu cele de odinioară. Iubeam albul lor, îngheţul pur ce se răspândea cu repeziciune. Acum toate îngheaţă în sec, de parcă-s alte timpuri. Sau poate chiar sunt. Inima mea pulsa cu putere. De departe, se-auzea ecoul primăverii! Începeam să-mi pregătesc sufletul pentru marea întâlnire! Ce fericită aveam să fiu! Deja simt mângâierea soarelui, când încă nici nu a apărut. Simt mireasma florilor, când încă nici n-au înflorit. Simt că mă aştepţi, iar eu a trebuit să străbat trei anotimpuri să te reîntâlnesc. Simt că toate sunt acum la locul lor: inima, dragostea noastră. Biserica se zăreşte la fel de semeaţă, ca acum un an. Ce dor mi-era să păşesc pe acele poteci, din nou, alături de tine! Suflete, spune-i cât de mult te bucuri! Mi-e fericirea un mugur ce-a înflorit! Iată-ne, din nou laolaltă! Păşind spre biserica din deal, dornici să fim binecuvântaţi! Din prima clipă când te-am văzut am ştiut că eşti tot ce mi-am dorit! Mi-aş dorit ca acum să continue viaţa! Te iubesc! Ia-mă de mână! Veşnicia nu pot să-ţi promit! Dar pot să-ţi demonstrez că fericirea, când vrei cu adevărat, nu e doar un mit!

- fragment din lucrarea "Montesambra, bărbatul vieţii mele" - Szakacs Nadina Maria