"Astăzi, mi-am regăsit inima la loc. S-a perindat mult timp,
nevăzută, prin lume. A făcut ocolul Pământului într-un infinit de
secunde. Şi-a rotit ani-lumină privirea, căutându-te! Mi-am înălţat
gândul către tine! Şi-am văzut atunci, cum din ochii tăi cresc floare,
surâs de copil, o viaţă trăită pe jumătate. Mai rămâi, glasul meu te-a
îndemnat! Măcar o eternitate! Mi-am propus să nu-ţi mai dau drumul.
Să-ţi fiu lumina, când te îmbrăţişez! Sufletul tău să îmi răspundă la
fiecare căutare! Trupul tău să vibreze
la fiecare îmbrăţişare! Priveşte-mă! Simt că renasc. Sunt o tulpină
ce-acum prinde viaţă! Creşte-mă cu dragoste şi lumină! Oferă-mi climatul
necesar pentru a înflori! Visul fiecărui om e să fie mângâierea celui
de lângă el. O mângâiere, asemeni unei petale. De viaţă mereu dădătoare!
Dansul frenetic al luminiţelor din ochi reprezintă botezul ce l-am
săvârşit dragostei noastre. Am strâns la piept, într-o zi frumoasă de
primăvară, numele tău cu toată istoria lui, soarele l-am cuprins printre
crengi şi l-am răspândit mai departe! Simt că din mine eşti, tu, o
parte...şi-mi citeşti din Noica...nu vorbe vreau, fapte!"
- fragment din lucrarea "Montesambra, bărbatul vieţii mele" - Szakacs Nadina Maria
No comments:
Post a Comment