Abstract

Mi-e sufletul înalt,
pare o taină
şi multor vieţi
e mângâiere,
doar el,
în trecerea-i
nimic nu cere.
Se-ntreabă uneori
un oarecare
dacă nevoi
sufletu-mi nu are.
E ca orice suflet,
oricât ar fi de-nalt,
nu se îmbracă în bazalt.
Este făcut, pentru-a trăi,
viaţa-i dă aceeaşi simţire
ca altor pământeni,
În cer şi pe pământ
cu toţi suntem mireni.