Am râs...

Am râs cândva-mpreună,
iar timpul repede s-a scurs,
azi nici nu ştiu unde-mi eşti,
atât de repede te-ai dus.

Atât de grabnic te-ai desprins,
în fugă, din braţele-mi te-ai smuls,
eu astăzi, sigur nu am nici o vină
că ai ales să fugi,
cine ştie ce alte căi
parcurgi...

Am râs şi inima-mi de bucurie,
nicicând în preajma-ţi,
nu s-a ferit vreodată.
Tu mi-ai adus lumină,
în suflet - armonie,
dar ai plecat degrabă,
iată ce ironie...

Am râs cândva,
câte zile şi nopţi s-au scurs,
acum nu fac decât să plâng
clipele pe care le-am avut,
cât mi-aş dori să le trăiesc din nou,
nu îţi închipui cât!

Cât de îndrăgostită am fost,
ţi-am dăruit fiecare surâs,
cu toate visele-mi te-ai dus...