Mai e loc de poezie? Este nevoie de poezie! Oamenii tind să se regăsească în ceea ce le lipseşte mai mult. Iar astăzi, cu desăvârşire, le lipseşte lirismul. După atâta tumult şi căutare, uneori e necesară o reaşezare a valorilor. Iar poezia este o valoare inestimabilă. Există o poezie lăuntrică în noi, pe care însă o ţinem ascunsă. Trăim într-o lume în care multe dintre valori par să se fi perimat. Poezia. Cartea. Teatrul. Muzica clasică. Uităm, deseori, că pe acestea ne-am consolidat. Cine ştie? Am uitat să mai fim noi înşine? Astăzi, poezia nu mai e văzută ca sensibilitate, ci ca slăbiciune a celui care o scrie. Ce să se fi schimbat? Poezia? Oamenii? Tind să cred că poezia a rămas aceeaşi, sublimă, în toată făptura ei. S-a schimbat însă, omul. Omul, care nu-şi mai cunoaşte ierarhia valorilor, nu-şi mai ştie stabili priorităţile. De aceea, voi îndemna noua generaţie să scrie versuri şi voi încerca să menţin poezia în actualitate. Pentru că ea ne educă sensibilitatea, ne oferă viziuni şi perspective asupra vieţii. Poezia e menită să vindece, să reactualizeze trăirile. Să aducă frumosul, în forma sa cea mai înaltă, în viaţa noastră!
No comments:
Post a Comment