Noi înşine...

Să fim capabili
să urmăm turma,
să iubim,
să iertăm,
să dezlegăm
tot ce ne încătuşează...
Să reuşim
să desfacem
lacătele dintre noi,
să mai visăm,
noi, care am uitat
cum se visează...
Să-mbrăţişăm,
să luăm de mână,
să-nlăturăm
orice-ndoială...
Noi, care semănăm furtună,
Să ne imaginăm lumea mai bună!
Şi-n toate câte ştim
a le face mai bine
să rămânem noi înşine,
aşa cum se cuvine!