Să fim capabili să urmăm turma, să iubim, să iertăm, să dezlegăm tot ce ne încătuşează... Să reuşim să desfacem lacătele dintre noi, să mai visăm, noi, care am uitat cum se visează... Să-mbrăţişăm, să luăm de mână, să-nlăturăm orice-ndoială... Noi, care semănăm furtună, Să ne imaginăm lumea mai bună! Şi-n toate câte ştim a le face mai bine să rămânem noi înşine, aşa cum se cuvine!
No comments:
Post a Comment