Priveşte-n urmă...

Priveşte-n urmă,
sunt tot aceea:
vibrez de lacrimi,
ţi-aprind scânteia,
în zâmbet,
în patimi,
sunt tot eu -
femeia...


Priveşte-n urmă,
dar, dute-nainte
şi-ai să vezi dacă
ai să-ţi aduci aminte:
eram cuvinte,
doream cuvinte,
astăzi vreau fapte,
învăţăminte...
astăzi, cuvintelor,
le dau frâu liber
şi tot ce pot face
e să-ncep a te căuta
şi să te găsesc,
să te readuc,
la mine - în suflet,
în viaţa mea...


Priveşte-n urmă,
dar trăieşte cu mine,
tot ce-nainte ne vine:
noi să fim clipa,
noi să fim secunda,
eu să-ţi fiu femeia,
tu să-mi fi bărbatul
şi nu va fi altfel,
acesta e datul!