Eu sunt femeie...

Eu sunt femeie,
aşa că nu te întreba
de unde-apar
aceste zile nesperate:
sunt candide ca primăvara,
şi-n trecere zambilelor
le iau povara...


Eu sunt femeie,
făptură fără desluşire,
ce pot să dau,
la infinit - iubire...
când o femeie-i
sigură de simţăminte,
n-o pot contesta juraţii,
în glumă,nici agramaţii...


Bat ploi de primăvară
pe la noi,
sub streaşină
îşi face cuib
o pereche de turturele,
iar eu, femeia,
iar sunt cu visele mele...



De când mă ştiu,
de când eu sunt,
în trup, la suflet
şi în gând,
în tot şi în toate:
mă simt femeie,
sunt femeie
şi nu-s femeia-himeră,
idee...