Nadina

Nadina

Saturday 1 March 2014

Iubitului meu...


















Oricât de neîmplinite
ar fi zile, săptămâni întregi,
tu trebuie să înţelegi
că din a sufletului plămădeală
renasc mereu,
sentimentele , iubite...
cu o forţă pe care
nici mugurii,
care acum prind viaţă,
nu o înţeleg...
Viaţa mea,
lumina ochilor mei
e în continuă creştere
şi fiecare ungher al sufletului
ţie ţi se dăruie...
Nu-i altă fiinţă
mai profund crescută în mine,
nu-i asemănare pe lume
cu tine, dragostea mea...
Şi-ţi scriu,
aproape zilnic
cu toată cerneala
de care dispun,
cu toate vorbele
care la comanda-mi
se supun...
Nu-mi trebuie cuvinte mari,
nici să declanşez un spectacol,
iar departe de mine, de noi,
stă gândul înrobirii...
Tot ce-mi doresc
e ca eu, un muritor de rând,
să-ţi spun simplu şi firesc
din când în când:
că te iubesc!
Atât şi nimic mai mult
fiindcă aceste simţăminte,
la nivelul la care sunt trăite
abia mai pot fi tâlcuite...
Şi îi scriu iubitului meu
din dragostea ce mă-nalţă,
nicicând mă doboară,
îi scriu dimineaţa devreme,
sau noaptea -
când stele încep să apară...

No comments:

Post a Comment