Cuprins...

Aseară,
vântul bătea
lumea de o învrăjbea...
nu cu cântul,
nici cuvântul,
ci cu vuietul său,
vântul...


Noi,
ca doi poli
care se-atrag,
ne priveam
cu drag,
cu drag...


Părul mi-era străbătut
parcă, de-un întreg ţinut,
mâinile ţi se jucau,
în inele îl filau...
îmi dădeam
capul pe spate
să te fur,
pe sărutate...


Iar focul mocnit,
pocnea...
jarul faţa-mi lumina,
în obraji mi se-aprindea
para focului...
...foc ce nu se mai stingea,
un vulcan ce erupea...


Tu cu sărutări ascunse,
provocai priviri pătrunse:
de fiinţa-ţi,
de fiinţa-mi,
de dorinţa-ţi,
de dorinţa-mi...


Şi mă provocai la luptă,
dar ce luptă,
tu te uită...
eu cădeam ca o redută:
alintată, sărutată,
de blândeţea-ţi
mângâiată...


Printre toate-aceste jocuri
ce-animau dragostea noastră,
ce-o păstrau pe veşnicie:
limpede, curată, vie...
stăteau trei muşcate-n glastră,
în dimineaţa albastră...