În urma ta...

În urma ta
m-am tot uitat
şi orice lacrimă
şi gând,
pe o coală
cu doruri de cerneală
am notat,
deşi-mi părea
prea curând...


În urma visului pierdut
am încercat,
să nu mă uit...
şi astăzi,
chiar de eşti aproape:
tot îmi e teamă,
încă am visuri
ce la singurătate
mă condamnă...


În urma zâmbetului tău,
Se scriu azi versuri
ca odinioară...
nu las vreo idee
să moară,
ar fi păcat
cuvintele din dragoste,
 să piară...


În urma ta
azi se rescriu
romane de aducere-aminte,
Este târziu
şi stărui în cuvinte,
pe buze,
tu, îmi eşti, într-una,
iar din condei
eu scriu,
azi, mai sălbatic,
ca nicicând
cu-o foame parcă
de-a nu scăpăra vreun gând...


În urma ta,
în urma mea,
se ţes acum poveşti
din vreme-n vreme...
şi nu e nimeni pe alei
să culeagă troiene,
dar parcă a primăvară
miroase, pesemne...


În urma mea
las frunzele îngălbenite,
în urma ta renasc
din alb şi din iubire,
mugurii înverziţi
rostind a primăvară,
mustind a viaţă
şi dând viaţă iarăşi...